N-oi fi eu vreun calculator sau mecanism programat din timp… dar, oricat de mult incerc sa evit rutina, exista totusi una care-mi prieste si-mi place. Cea de dimineata.
O consider mai mult un ritual; cand suna telefonul dimineata -impropiu spus suna, pentru ca este in permanenta setat pe vibratii- de obicei pe la 6 fara, ceva din mine ma face sa repet aceleasi actiuni. Din nou si din nou. Nu ca dimineata ai avea altceva de facut decat sa te pregatesti pentru ziua care urmeaza, dar repetarea acelorasi actiuni, in aceeasi ordine au pentru mine un efect benefic.
Intai si intai vine cafeaua.. pe care o beau, dulce si repede in timp ce ma uit in intunericul de afara, de la geamul bucatariei. Gasesc ceva atat de recomfortant in asta incat nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-mi schimb obiceiul, iar cand ma trezesc in graba, si nu am timp, simt o emotie ciudata si de obicei, intreaga mea zi e intoarsa pe dos.
Totusi, nu sustin rutina in sensul larg al cuvantului, incerc mereu, desi nu intotdeuna imi iese, sa fac ceva nou, sa fiu “hacker” al propriului program.
Catalina Popa 