Mi-am făcut contul pe wordpress mai demult, la sfârşitul anului trecut, în speranţa ca ăsta va fi începutul materializării visurilor mele. But nothing happened ever since. Nu am devenit o scriitoare peste noapte si librăriile nu m-au asaltat cu telefone pentru şedinte de “book-signing”. Am decis să-mi iau inima in dinţi şi să postez totuşi ceva. Azi.
Într-o mare lipsă de inspiraţie am dat peste provocarea cu 30 de zile, la sfârşitul cărora blogul ar trebui să fie destul de robust şi cu o bază bine-creată.
Challenge one: Introducerea. Logic, nu?
Şi imediata întrebare: de ce am simţit nevoia sa-mi deschid un blog? Mai presus de nestăpânita mea nevoie de exprimare prin cuvânt este şi nevoia mea de a crea frumos în jurul meu şi de da contur ideilor mele, de a deveni o scriitoare până la sfâriştul vieţii (daca o ţin în ritmul ăsta voi avea nevoie de o viaţă foooarte lungă! 😀 ). Despre ce vreau sa scriu mă întreabă WordPress: despre lucrurile cu care interactionez şi care mă sensibilizează, despre frumos, despre visele mele de a deveni studenta la Jurnalism.. iar în dupa-amiaza asta de iarnă geroasă în care scriu cu mâinile aproape îngheţate deşi este cald în cameră şi beau o cană fierbinte de ceai… vreau să scriu despre mare.
Catalina Popa 